Fruits from Thailand

- What fruit is that?
- lkhfhqepf
- Whaaat?
- lksahdgpoierug wkihfiore
- Ammm... how do you eat this?
- Tiai! Tiai! ( ceea ce ar însemna " Try! Try! ")
... Cam în așa mod descopeream fructe cu gust și aspect nou pentru noi pe cînd ne petreceam amiezile în tîrgușorul de lînga hotel, dosindu-ne de soarele thailandez. Chiar și acele fructe pe care le avem aici, pe rafturile din magazine, le redescopeream și ne uimeam de fiecare dată cît de diferite sunt la gust. Fructele constituiau masa noastră de prînz și o mare parte din cea a micului dejun sau de brunch mai bine zis, fapt ce ne-a salvat de cîteva kilograme în plus, pe care le tîrîm după noi de obicei în urma vacanțelor. Să vă povestesc despre fructele de acolo...

Ananas

     Rar se întîmplă să îmi vină pofta de ananas și chiar nu pot să zic că face parte din fructele care îmi plac, însă aici, era cu totul altfel- cu mult mai dulce, suculent și niciodată nu s-a întîmplat să te piște de limbă sau să te usture limba (așa cum simt de obicei) chiar și după ce ai mîncat vreo trei la rînd. În drum spre una din nenumăratele excursii la care am mers, ne-am oprit lîngă o plantație de ananași, unde îi puteai savura drept de pe tufa pe care cresc și costau tare ieftin- trei la preț de 50 bați, adică 25 lei. Și muuulți am mai mîncat! Așa cum ne spuneau thailandezii, ananașii care cresc la ei sunt cei mai buni în toată lumea, nu știu cum e în toată lumea, dar cert e că sunt de mii de ori mai gustoși decît cei din magazin.

Am mai aflat că nu se verifică după culoare dacă e copt sau nu,
ci după "solzi", dacă sunt suficient distanțați.
Astfel că și un ananas verde la exterior era copt și dulce.

Prînzul :)

Durian

     Din thailandeză înseamnă "aromă pe invers". Este cel mai neobișnuit și de preț fruct din Thailanda. Este destul de mare, are coaja țepoasă, miezul moale, cu gust dulce de nucă și cașcaval și dacă aceasta vă pare straniu, atunci să știți că are miros de ciorapi nespălați, bîhliți, clociți, împuțiți beaaaaaah! Aparent e un fruct normal, însă dacă se lovește de ceva, sau dacă este tăiat, peste douăzeci de minute, începe să emane un iz insuportabil. De aceea transportarea lui , mai ales cu avionul, este strict interzisă, la fel ca transportarea armelor, cuțitelor, foarfecelor etc. Nu am avut curajul să îl încerc, poate pentru că nu am dat de el atît de des, acum îmi pare oarecum rău, dar poate o să mai am ocazia.

Tanti a început procesul de "sacrificare" a durianului și nu pare să aibă o față tare fericită după cum vedeți, dar nici eu nu am rezistat să fac prea multe poze.

Mango

     E de mărimea palmei unui om matur, are culoare ce variază de la verde-deschis pînă la galben-intens, nicidecum roșu, așa cum îl găsim la noi în magazine (acel roșu sau portocaliu fiind alt soi). Cel verde se folosește la salate, iar cel galben, este incredibil de aromat, dulce, moale și are o slabă nuanță de ierburi. E foarte gustos! Așa mi-a afirmat Adrian, însă mie nu îmi place nici cel din magazin, nici acel de acolo și nu e din senin, am mîncat odată prea mult mango și nu mi-a stat bine după aceasta, așa că să am crezare...

Papaya

     Fruct mare, cărnos de culoare verde-închis, care poare ajunge să cîntărească 3-4 kg zic ei. Pot avea formă rotundă, de pară sau nu știu cum încă, dar eu am văzut doar din astea cu formă de pară. La interior are culoarea unui morcov fiert, nu degeaba m-am exprimat astfel, căci și gustul e tot așa. Din papaya se gătește salata "Som Tam", care a devenit o salată tradițională thailandeză.

Este unul din fructele care arată bine, chiar foarte atrăgător,
dar la gust nu e de nivelul așteptărilor, la fel ca cel de mai jos...

Pitaya sau Dragon Fruit

     De culoare roșu-roz fiind, are o coajă destul de groasă, în interior este fin, cu niște semințe negre mărunte ca cele de kiwi. Este fructul unui cactus ce crește la sudul Thailandei. Preferabil să se consume rece, așa are un gust mai bun. Aici cresc două tipuri de pitaya- cu miez alb și miez zmeuriu de culoare, acesta din urmă avînd gustul un pic mai dulce, pentru că de fapt, nu prea are gust și miros.

Mangosteen

     Acesta e preferatul meu din tot ce am încercat. Are mărimea unui măr, e de culoare bordo, iar la interior seamănă cu usturoiul ( probabil de aceea și mi-a plăcut atît de mult ))) usturoiul fiind nelipsit din reșetele pe care le gătesc). E nemaipomenit de aromat, cu un gust dulce-acrișor- perfect din punctul meu de vedere. Nu degeaba este numit "Regina fructelor". Pe lîngă ceva fructe care le-am adus, am procurat o mulțime de creme de corp, scraburi, spume de baie și alte chestiuțe cu această aromă. Dacă aș fi să miros ca un fruct, cu siguarnță ca o mangosteenă.

Rambutan

     E numit cu un cuvînt malaezian "rambut", ceea ce în traducere    înseamnă "păr". Destul de logic, nu?)) Se coace în perioada lunilor mai- septembrie.Are mărimea unui ou de găină, coaja e roșu-închisă, cu ghimpi de aceeași culoare, iar pulpa este de culoare albă, destul de aromată, cu un gust dulce-acrișor, dar mult mai acrișor decît mangosteenele.

Guava

     Seamănă cu un măr verde, ce are coaja dură și stafidată, Miezul este alb, friabil, cu semințe tari. Acesta e încă unul din fructele fără gust și miros, de aceea thailandezii îl mănîncă cu zahăr sau chili (yah baby! chili! despre aceasta vorbim în următoarea postare), sau îl curăță de coajă și îmbibă cu sirop de zahăr. Arată destul de artificial avînd această culoare neon, dar totodată tentant.

Cocos

     Cu toții știm o mulțime de lucruri despre el, cum crește, cu ce se mănîncă, ce beneficii și întrebuințări are. Vă zic doar că mai în fiece zi, beam lapte de cocos din nuca sa proaspătă, după careîi mîncam miezul moale și atît de aromat, încît nici un ulei concentrat nu miroase astfel. Aceasta ne revigora și ne făcea să ne simțim cu adevărat într-o țară exotică.

Banana

Creșteau la ieșirea din numărul nostru de hotel
păcat că nu s-au copt pînă a pleca de acolo

     Uneori am impresia că bananele cresc la noi în grădini de avem atîtea pe rafturi, în magazine. De ce le-am mai băgat și pe acestea aici? Pentru că chiar și bananele sunt diferite acolo. Sunt mai mici de o șchioapă, au coaja foarte subțire, sunt super dulci și mega aromate! Cresc chiar și pe margina drumului, mare noroc au maimuțele de acolo))

Adrian hrănește elefanții cu banane.

Lamyai

    
     Adus de imigranții chinezi, este un ciorchine de boabe acoperite de o coajă subțire, dar destul de tare. După ce îndepărtezi coaja, iese la iveală un miez asemănător strugurelui, doar că este de culoare albă și este mai consistent. Ai grijă la sîmburi – fiecare bob are cîte un sîmbure mărisor. Este dulce și aromat.

Maracuja sau Passion fruit

     Acest fruct e ceea ce numesc eu сексуальная еда, și anume în rusă pentru că așa sună cel mai bine. Așa cum îl cunoaștem cu toții, nu am ce vă spune nou despre el, decît că am profitat maximal și nu am avut măcar un mic dejun din care să lipsească maracuja, am cumpărat cu kilogramele din tîrg și tot mîncam, e miraculos prin beneficiile sale, spun asta din experiență, nu din #google.

Bătaie de joc din passion fruit la cererea lui Adrian

 
    Mai sunt o mulțime de fructe despre care nu am scris aici- jackfruit, tamarin, lychee, salac, sapodilla etc etc etc... dar cred că e suficient, poate chiar prea mult. Cînd revăd pozele, nu pot să cred că am fost la un alt capăt de lume, am descoperit atîtea lucruri noi, atît de diferite, interesante, captivante, stresante pe alocuri, dar atît de ispititoare, cu siguranță îmi doresc să revin și să continui.
     Promit să vin cît mai curînd cu o nouă postare, despre mîncare de data aceasta, mîncare absolut diferită de cea cu care ne-am obișnuit noi și atît de HOOOT, la propriu! See you soon :*

Vacanța la munte

Vin fiert

    
         Această postare va fi mai mult din imagini, prin care vreau să vă prezint partea gastronomică a vacanței noastre la munte, în Poiana Braşov. Am avut parte de cele mai tari senzații, mai ales că tot ce am văzut acolo a întrecut aşteptările mele. Mie nu îmi place frigul şi munții de o potrivă, însă avînd rețeta unei vacanțe perfecte( Andrushka+ Serjiu cel Viteaz+ Otilia cea Sărcinată+ mult vin fiert + cea mai bună slanină ever+ multă mîncare tradițională românească şi haiducească+ multă dispoziție bună), am rămas cu  dorința să mai revin vreodată acolo. Şi dacă e să vorbim de ale blogului, vă prezint cîteva feluri de mîncare ce trebuie neaparărat încercate dacă mergeți acolo unde am fost şi noi. De cele mai multe ori ne-am ospătat într-un local de la poalele munților cu numele de "Coliba Haiducilor"- un local tradițional românesc, în care se servesc bucate "haiduceşti", foarte bune pentru sezonul rece- gustări, ciorbe, fripturi, tocănițe, mici, cîrnați, carne din vînat etc. neapărat cu pîine proaspătă și caldă de casă.  Mai jos vedeți poze cu mîncăruri din acest local și multe altele pe care le-am mai vizitat.

 

 Pălincă de prune
Cea care a avut grijă să ne încălzească în seara de Crăciun

Gustare țărănească cu telemea în coajă de brad

Cîrnați de casă la grătar garnisit cu
pireu de cartofi și varză murată

Friptură de miel cu mămăligă,
brînză și smîntînă

  Păstrăv la grătar

Șorici de porc

                                                        Ciorbă de burtă și de văcuță

     Ciorba noastră cea de toate zilele, fără de care nu a trecut vreun prînz sau vreo cină. Băieții au mîncat cu strictețe cel puțin cîte o ciorbă de burtă în zi, iar noi, fetele, cîte una de văcuță, de pui a la grec sau rădăuțeană. Eu nu îmi pot depăși papilele gustative și receptorii olfactivi și nu mă pot impune să gust ciorba de burtă, dar promit că o voi găti într-o bună zi și voi face o postare despre asta aici, pe blog.

Mix grătar

Frigărui și mici la grătar

Piept de curcan cu sparanghel și broccoli

Maaaaare bunătate- fasole(de fapt erau băbane) cu ciolan
Mîncare perfectă de iarnă, de munte și de Crăciun cu siguranță

Mix de murături
De toate am încercat, dar în mod deosebit m-au impresionat strugurii și prunele murate

Păpănași cu smîntînă și dulceață

Sărbătorim Crăciunul pe rit vechi

     Aceasta a fost o mică parte din pozele cu mîncăruri, despre care pot să spun doar că au fost bune toate și așa cum le zic eu- de iarnă, sățioase. Bine că nu trăiesc în regiune montană, altfel aș avea bătăi de cap cu greutatea. Despre vacanță, pot să remarc la sigur că am revenit cu ceva în plus pentru fiecare- energie, sănătate, impresii,emoții, descoperiri, idei, kilograme...  toate merită plăcerea trăită în această săptămînă. Și am un singur regret- că Adrian nu mi-a permis să încerc carnea de urs, a zis că nu mă lasă să-i mănînc neamurile...

Masa de Crăciun

    Crăciunul din acest an a fost unul special pentru familia noastră, avînd-o alături pe Maria-Andreea, care deja înțelege ce e un brăduț şi că acesta trebuie împodobit cu globuri, mărgele şi că nu trebuie să tragi de crengile lui, altfel vine peste tine. Înțelege cine e Moş Crăciun, de ce să îl tragi de barbă (să cînte), ştie unde se pun cadourile (sub brad avem de toate), iar dacă vin nana şi nanu mascați, înseamnă că e veselie şi petrecere pe cinste!
    Unii sărbatoresc Crăciunul pe stil nou, alții pe stil vechi şi  sunt cei care sărbătoresc de două ori. Noi tot facem parte din această categorie. În familia mea, tradițional se sărbătoreşte Crăciunul pe stil vechi, ne ducem la bunei, unde se adună toate rudele şi colindă la fiecare casă, luînd gazdele să meargă mai departe cu colindatul, formînd pînă la urmă o gloată de colindători care fredonează melodii vechi, aşa cum au învățat de la părinți şi bunici. După care se aşează toți la masa cu mîncăruri tradiționale de Crăciun, de unde nu lipsesc bucatele din porc, friptura, borşul scăzut, sarmăluțele, cîrnații de casă, plăcintele, învîrtita... etc. E feerică atmosfera aceasta, fiind un obicei ce îl respectăm aproape cu strictețe în fiece an. Uite că pe 25 decebmrie a lui 2014, am hotărît să pregătim ceva, iar pentru că tot e pe stil nou, Adrian m-a îndemnat să lăsăm bucatele tradiționale pentru celălalt Craciun şi să gătim ceva uşor. Meniul tot el l-a ales, din poze, nu degeaba se zice că bărbații iubesc cu ochii. :) Şi noi am trecut la treabă! Nu noi cu Adrian, că doar nu a-ți vrut să plouă de Crăciun, ci noi cu Otilia, scumpa noastră vecină şi cumetră, care întotdeauna ne sare-n ajutor de e nevoie! Lucru pentru care îi mulțumesc din suflet! Ne-am rasucit mânicile , ne-am prins părul, am pus cîte un şorț şi-am început a gospodări! :))
     Primul punct din meniu:

Tartar de somon

Ingrediente :

300g somon proaspăt
1 ceapă albă mică
2-3 cozi de ceapă verde
1 linguriță capere
1 lămîie
2 linguri ulei de măsline
sare
piper

Mod de preparare :

Tocați cît mai mărunt somonul cu ajutorul unui cuțit, nici într-un caz cu mașina de tocat carne sau alt robot de bucătărie. Cu cît este mai rece peștele, cu atît se taie mai ușor. Mărunțiți ceapa, cozile de ceapă verde și caperele, adăugați-le la somon, scurgeți acolo lămîia, turnați ulei de măsline, sărați și pipărați, amestecînd bine. Puneți amestecul la frigider pentru minimum o oră. 15 min înainte de a servi, mai mestecați o data.

Al doilea punct din meniu:

Risotto cu creveți:

Ingrediente :

1,5 căni orez arborio
1 ceapă albă
usturoi
cimbru
șofran
100 ml vin alb
2l  supă de pui sau vită

creveți
1 ceapă
adjica
lămîie
ulei de măsline

Mod de preparare :

    Căliți ceapa tăiată măunt, împreună cu usturoiul, cimbru și cîteva fire de șofran. Cînd ceapa e rumenită bine, adăugați orezul și căliți-l un pic amestecînd bine cu ceapa. Turnați vinul peste orez, puneți un capac la tigaie, lăsați să se absoarbă tot vinul apoi adaugați cîte două polonice de supă treptat pînă orezul este aproape gata, acoperind de fiecare dată cu capacul. O să împărtășesc secretul celui mai simplu, dar fin și mega gustos risotto, e un lucru pe care bucătarii șefi italieni nu prea vor să îl  dezvăluie, dar este cineva care a dat secretul pe față, iar eu la rîndul meu o să vi-l spun vouă. Cînd este gata (orezul nu trebuie să fie sfărîmat, un risotto veritabil are orezul aproape gata și nu fiert pînă se desface), stingeți focul, adăugați un pic de unt și un pic de parmezan ras, mestecați bine, lăsați vreo 5 min sub capac, apoi serviți cu plăcere!

     Despre creveți- noi îi gătim des și diferit pentru că ne plac mult și deseori mergem la piața de pește, de unde luăm cîteva kilograme să îi avem pentru a ne satisface poftele oricînd dorim.
Obișnuiesc să îi gătesc separat, însă dacă vreți, îi puteți adăuga simplu în risotto de mai sus cu 3-4 min înainte de a fi gata. Eu, i-am marinat cu adjica făcută de tata (așa ceva nu se vinde!), un pic de suc de lămîie și ulei de măsline. Am prăjit ceapa, din nou cu un pic de usturoi, pentru că mie îmi place mirosul de usturoi călit și îl adaug în orice mîncare (ei bine, în chocolate banana cake încă nu am încercat să-l pun), am adăugat niște roșii mărunt tăiate care s-au făcut vreo 10 min și am turnat deasupra creveții cu tot cu marinadă, i-am gătit vreo 5 min și Voilaaa! Otilica i-a aranjat frumos în jurul risotto și Poftă mare!


Al treilea punct din meniu:

Tartă cu fructe și mascarpone

Ingrediente :

Pentru tartă:                

100ml lapte
180g făină
150g unt
150g zahăr
50 g migdale
3 gălbenușuri
1 lămîie
1 plic praf de copt
1 portocală
scorțișoară




Pentru umplutură:

200g zmeură
100g afine
100g mure
250g mascarpone
30g zahăr pudră
25 g migdale
3 nectarine
2 albușuri
1 plic zahăr vanilat

Mod de preparare :

     Pune într-un castron făina, zahărul, migdalele tocate, coaja rasă de lămîie, un praf de copt și scorțișoara. Adaugă laptele, gălbenușurile și untul înmuiat la temperatura camerei, amestecă bine toate ingridientele. Scurge zeama de portocală și amestecă bine pînă obții o compoziție omogenă.
     Încălzește cuptorul la 170 C. Unge o tavă rotundă cu unt și toarnă 2/3 din compoziție. Spală nectarinele, îndepărtează coaja, taie-le feliuțe subțiri în formă de semilună Aranjează deasupra feliuțele de nectarine și presară deasupra fructele de pădure, păstrînd un sfert din ele pentru decor. Toarnă deasupra restul compoziției și presară cu feliuțe de migdale. Coace la cuptor cca 45 min.
     Bate albușurile spumă și încorporează-le în mascarponele amestecat cu zahărul pudră și cel vanilat, pentru a obținr o cremă densă.
La noi în burtici nu a mai încăput tarta în acea seară, în schimb, dimineața de Crăciun a fost una taaare dulce. Am tăiat tarta felii, iar Sergiu a decorat-o cu crema de mascarpone și fructe de pădure. A fost delicioaaaasă!
   

 Am organizat spontan, dar a decurs totul foarte drăguț și plăcut! Mai ales cînd elfii lui Moș Crăciun trăiesc peste gard și te ajută cînd ai nevoie. Dar să nu credeți că am uitat de Adrian! El m-a ajutat cel mai mult, a mîncat mai mult decît toți, iar asta, credeți-mă, e important! Dacă se mănîncă ceea ce ai gătit, înseamnă că a ieșit bun și te simți... pff masterchef! :D

Masa de Crăciun

Mai jos vedeți o variantă rapidă a sărbătorii noastre!

https://www.facebook.com/video.php?v=10152906233347834

Curcan la cuptor

     Curînd vin sărbătorile și ne gîndim deja unde să le petrecem, cu cine sau poate chiar ne imaginăm în detalii cum vrem să decurgă cea mai feerică seară din an.Unii aleg să meargă la restaurant, alții în club, cineva merge la munte, iar cineva la mare. O mare parte însă preferă să stea acasă, să-și decoreze living-ul, să împodobească bradul, să gătească ceva delicios și să petreacă cu cei dragi. Cînd vine vorba de gătit, aș putea să vă inspir cu ceva.
     De curînd americanii au sărbătorit Thanksgiving Day, o zi în care toți se adună în familie și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru recolta din anul care a trecut stînd la masă și servind  bucate pregătite din fructele și legumele sezoniere, încoronînd masa, tradițional, cu un curcan la cuptor.  Deoarece, prin sine, această sărbătoare e o ideie frumoasă, la îndemnarea scumpilor noștri vecini și cumetri, am hotărît să pregătim și noi un curcan, să ne adunăm ca în familie și să spunem unul altuia pentru ce suntem recunoscători în acest an. Fiecare a gătit cîte ceva acasă și a adus cu el la sărbătoarea noastră. Mie (în mare parte) mi-a revenit prepararea curcanului. Am improvizat și a ieșit ceva "meritabil" de pus pe masa de Crăciun sau de Anul Nou, zic eu. Așa deci, dacă încă nu v-ați hotărît cu ce gătiți de Revelion, mergeți să vă luați un curcan și ce mai e nevoie. O să vă împărtăș prima mea experiență în a prepara un curcan și vă voi spune care au fost alegerile bune și cu ce am greșit ( Pentru că da! Am greșit ceva, dar așa ne învățăm).

Mod de preparare:

     Dacă aveți un curcan congelat, puneți-l la frigider să se decongeleze, nu îl lăsați la temperatura camerei pentru că se formează bacterii și se poate altera rapid.  Procedura decurge cam în felul următor:
Curcan de 3,5- 5,5 kg- decongelarea durează 1,5- 2,5 zile
Curcan de 5,5- 7,5 kg- decongelarea durează 2,5- 3 zile
Curcan de 7,5- 9,5 kg- decongelarea durează 3-4 zile
Curcan de 9,5 -11 kg- decongelarea durează 4-5 zile
   
     Asigurați-vă că curcanul e dezghețat complet, îndepărtați penele dacă există careva rămase (de obicei chiar la toate păsările găsești cîteva pene ascunse pe sub aripi), uscați cu un prosop și frecați bine cu sare pe dinăuntru și dinafară. Pregătiți un vas mai mare sau chiar o căldare, în care puneți lămîi, frunzi de dafin, sare, ceapă, ceva verdeață, apă rece și gheață pedeasupra. Băgați curcanul în acel amestec, dați-l la rece pentru 12 ore. După ce s-a marinat, scoateți pasărea din marinadă și uscați-o cu un prosop de bucătărie. Faceți un amestec de condimente- sare, piper negru și paprica, cu care frecați curcanul bine. Tot acest amestec îl adăugți la o bucată mare de unt (100- 200g , în dependență de mărimea curcanului), mai puneți pătrunjel, mărar și ce mai verdețuri aveți, tocate mărunt și ridicînd pielea cu atenție, înșirați uniform amestecul de unt sub piele. Eu am adăugat prea multe verdețuri care au făcut ca culoarea finală să fie prea întunecată, aceasta a fost poate o greșeală estetică comisă din dorința să iasă cît mai gustos.



     Preparați un amestec pe care o să îl puneți în interiorul curcanului, orice vreți voi. Eu nu am optat pentru umplutură, ci doar am pus cîte ceva care să îi dea gust dinăuntru. Am aici un amestec din: mere, ceapă, usturoi, lămîie, țelină, o legătură de cimbru proaspăt, cîteva fire de rozmarin și frunzi de dafin. Le-am pus în interiorul curcanului, l-am legat cu ață și l-am dat la cuptor. Procedați exact așa folosind orice umplutură doriți. Important e să folosiți ață care rezistă la temperatură și să coaceți pasărea cu pieptul în sus.

     Eu am acționat după regula 40 min pentru fiecare kg de curcan și era perfect copt, chiar și fără verificări. Dacă aveți un termometru de bucătărie, e perfect, pentru că îl puteți pune la treabă și să îi verificați temperatura care trebuie să corespundă parametrilor indicați, sau mai simplu- 80C și pentru unplutură-70-75C. Aveți răbdarea să nu deschideți ușa cuptorului înainte ca mîncarea să fie gata.
     Un lucru foarte important este ca înainte de a fi servit, să lăsați curcanul să se "odihnească" pentru 30 min, acoperindu-l cu o folie de aluminiu, dar să îi lăsați loc prin părți să circule aerul, ca să rămînă coaja crocantă. Eu știind acest lucru, am neglijat și s-a cam înmuiat, dar.... s-a primit ce s-a primit și păreri vă vor spune cei care l-au gustat! Baftă!