duminică, 22 martie 2015

Supiță de bebeluș


  
     Guriți de bebeluș, cuprinzeală de bebeluș, hăinuțe de bebeluș, pantofi de bebeluș, coafură de bebeluș, alintări de bebeluș, covrigei de bebeluș, iaurt de bebeluș, supiță de bebeluș... Sute de expresii cu acest "sufix" de bebeluș. Nouă ne plac aceste formule și Mariei-Andreea la fel, iar atunci cînd le aude, știe că e vorba de ceva, ce neapărat are legătura cu ea.
     De muuuult timp sunt rugată să fac și ceva postări cu mîncare pentru cei mici, iar din lipsă de timp, tot nu am apucat să le public. Obiceiul de a face poze, s-a atașat deja ca o etapă indispensabilă a procesului de gătit, așa că am în telefon sute, poate chiar mii de fotografii cu mîncare, unele reușite altele mai puțin, dar care așteaptă să fie parte dintr-o ulterioară postare pe blog. Ei bine, să trecem la ingrediente și tot felul de chestii de genul acesta care mă ajută să îi fac fiicei mele supița de bebeluș.

     Este vorba despre o simplă supă cu perișoare, ca și în cazul celei pentru maturi, dar adaptată la cerințele, nevoile și particularitățile admisibile pentru copii, în special pentru copilul meu. Avem mare noroc că părinții mei, locuind în Chișinău, țin totuși ceva animale pe lîngă casă, niște găini și iepuri, ca să mănînce Luluța carne de casă, proaspătă și bună, crescută de ei. Și dublu e norocul că activează într-un domeniu ce ține tot de carne, așa că avem garantat carne bună și adevărată ( despre asta țin să vă vorbesc neapărat pe viitor) cînd avem nevoie.
     Perișoarele le-am făcut dintr-un amestec de carne de iepure și vițeluș tînăr. Din 50g iepure și 50g vițel a ieșit destul de mult, așa că ce a mai rămas am dat la congelator. Am mărunțit-o într-un robot de bucătărie, adăugînd puțin mărar tocat, o bucățică de ceapă și un gălbenuș de ou (dacă copilul tău mănîncă deja și albușul- adaugă oul întreg).
Carne de vițel și pulpă de iepure

Carne, mărar, ceapă și gălbenuș








Din tocătura primită, am făcut perișoare de mărimea unor cireșe.
Pentru a ușura procedura, umeziți palmele cu apă rece.









Într-o cratiță am pus la fiert ceva legume- ceapă, morcov, roșie,cîteva fire de mazăre ( din care am cules eu vara și am pus la congelat) și orez.












                                                

  
     Cînd legumele sunt gata, am adăugat perișoarele, am lăsat să mai fiarbă vreo 10 minute, am adăugat o lingură de borș de casă, ca să îi dea gust mai acrișor și zice că face bine la digestie, am pus puțină ceapă verde și supa era gata! E mai simplă decît cea pentru maturi, că nu trebuie să îi potrivești gustul cu sare, piper, sau alte condimente. Să aibă poftă bebelușul!





     Fiecare mamă alege cu ce își hrănește copilul în dependență de ce vrea, ce are, ce își permite, ce consideră de cuviință, dacă e admisibil și e potrivit vîrstei copilului și nu în ultimul rînd dacă îi place copilului și nu prezintă alergii sau reacții adverse la anumite produse alimentare. În cadrul acestei rețete, supa cu perișoare e facută pentru fetița mea, așa că am ținut cont de ceea ce mănîncă ea. Ași fi fericită să știu că rețeta de supă a fost de folos și altor mame, sau că a fost o sursă de inspirație pentru o altă supă, adaptată picilor lor.
     Și ce mai vreau să zic e că Maria nu a mîncat această supiță în ziua cînd am gatit-o, cu toate ca am depus atîta dragoste și străduință, mi-a scuipat tot pe jos. Ținînd post, nu puteam să o gust ca să înțeleg de ce nu îi place și cred că a fost pentru prima oară cînd m-am întristat atît de rău că nu mi-a reușit o supă. Mai mare îmi era mirarea a doua zi, cînd a mîncat o farfurie plină ( ceea ce se întîmplă să fie rar de tot) cu mare plăcere, și chiar nu am mai adăugat nimic. Stranii sunt copiii... :)

duminică, 22 februarie 2015

Fruits from Thailand


- What fruit is that?
- lkhfhqepf
- Whaaat?
- lksahdgpoierug wkihfiore
- Ammm... how do you eat this?
- Tiai! Tiai!
( ceea ce ar însemna " Try! Try! ")
... Cam în așa mod descopeream fructe cu gust și aspect nou pentru noi pe cînd ne petreceam amiezile în tîrgușorul de lînga hotel, dosindu-ne de soarele thailandez. Chiar și acele fructe pe care le avem aici, pe rafturile din magazine, le redescopeream și ne uimeam de fiecare dată cît de diferite sunt la gust. Fructele constituiau masa noastră de prînz și o mare parte din cea a micului dejun sau de brunch mai bine zis, fapt ce ne-a salvat de cîteva kilograme în plus, pe care le tîrîm după noi de obicei în urma vacanțelor. Să vă povestesc despre fructele de acolo...


Ananas

     Rar se întîmplă să îmi vină pofta de ananas și chiar nu pot să zic că face parte din fructele care îmi plac, însă aici, era cu totul altfel- cu mult mai dulce, suculent și niciodată nu s-a întîmplat să te piște de limbă sau să te usture limba (așa cum simt de obicei) chiar și după ce ai mîncat vreo trei la rînd. În drum spre una din nenumăratele excursii la care am mers, ne-am oprit lîngă o plantație de ananași, unde îi puteai savura drept de pe tufa pe care cresc și costau tare ieftin- trei la preț de 50 bați, adică 25 lei. Și muuulți am mai mîncat! Așa cum ne spuneau thailandezii, ananașii care cresc la ei sunt cei mai buni în toată lumea, nu știu cum e în toată lumea, dar cert e că sunt de mii de ori mai gustoși decît cei din magazin.



Am mai aflat că nu se verifică după culoare dacă e copt sau nu,
ci după "solzi", dacă sunt suficient distanțați.
Astfel că și un ananas verde la exterior era copt și dulce.
Prînzul :)


Durian

     Din thailandeză înseamnă "aromă pe invers". Este cel mai neobișnuit și de preț fruct din Thailanda. Este destul de mare, are coaja țepoasă, miezul moale, cu gust dulce de nucă și cașcaval și dacă aceasta vă pare straniu, atunci să știți că are miros de ciorapi nespălați, bîhliți, clociți, împuțiți beaaaaaah! Aparent e un fruct normal, însă dacă se lovește de ceva, sau dacă este tăiat, peste douăzeci de minute, începe să emane un iz insuportabil. De aceea transportarea lui , mai ales cu avionul, este strict interzisă, la fel ca transportarea armelor, cuțitelor, foarfecelor etc. Nu am avut curajul să îl încerc, poate pentru că nu am dat de el atît de des, acum îmi pare oarecum rău, dar poate o să mai am ocazia.


Tanti a început procesul de "sacrificare" a durianului și nu pare să aibă o față tare fericită după cum vedeți, dar nici eu nu am rezistat să fac prea multe poze.




Mango

     E de mărimea palmei unui om matur, are culoare ce variază de la verde-deschis pînă la galben-intens, nicidecum roșu, așa cum îl găsim la noi în magazine (acel roșu sau portocaliu fiind alt soi). Cel verde se folosește la salate, iar cel galben, este incredibil de aromat, dulce, moale și are o slabă nuanță de ierburi. E foarte gustos! Așa mi-a afirmat Adrian, însă mie nu îmi place nici cel din magazin, nici acel de acolo și nu e din senin, am mîncat odată prea mult mango și nu mi-a stat bine după aceasta, așa că să am crezare...








Papaya

     Fruct mare, cărnos de culoare verde-închis, care poare ajunge să cîntărească 3-4 kg zic ei. Pot avea formă rotundă, de pară sau nu știu cum încă, dar eu am văzut doar din astea cu formă de pară. La interior are culoarea unui morcov fiert, nu degeaba m-am exprimat astfel, căci și gustul e tot așa. Din papaya se gătește salata "Som Tam", care a devenit o salată tradițională thailandeză.


Este unul din fructele care arată bine, chiar foarte atrăgător,
dar la gust nu e de nivelul așteptărilor, la fel ca cel de mai jos...

Pitaya sau Dragon Fruit

     De culoare roșu-roz fiind, are o coajă destul de groasă, în interior este fin, cu niște semințe negre mărunte ca cele de kiwi. Este fructul unui cactus ce crește la sudul Thailandei. Preferabil să se consume rece, așa are un gust mai bun. Aici cresc două tipuri de pitaya- cu miez alb și miez zmeuriu de culoare, acesta din urmă avînd gustul un pic mai dulce, pentru că de fapt, nu prea are gust și miros.



Mangosteen



     Acesta e preferatul meu din tot ce am încercat. Are mărimea unui măr, e de culoare bordo, iar la interior seamănă cu usturoiul ( probabil de aceea și mi-a plăcut atît de mult ))) usturoiul fiind nelipsit din reșetele pe care le gătesc). E nemaipomenit de aromat, cu un gust dulce-acrișor- perfect din punctul meu de vedere. Nu degeaba este numit "Regina fructelor". Pe lîngă ceva fructe care le-am adus, am procurat o mulțime de creme de corp, scraburi, spume de baie și alte chestiuțe cu această aromă. Dacă aș fi să miros ca un fruct, cu siguarnță ca o mangosteenă.


Rambutan

     E numit cu un cuvînt malaezian "rambut", ceea ce în traducere    înseamnă "păr". Destul de logic, nu?)) Se coace în perioada lunilor mai- septembrie.Are mărimea unui ou de găină, coaja e roșu-închisă, cu ghimpi de aceeași culoare, iar pulpa este de culoare albă, destul de aromată, cu un gust dulce-acrișor, dar mult mai acrișor decît mangosteenele.





Guava

     Seamănă cu un măr verde, ce are coaja dură și stafidată, Miezul este alb, friabil, cu semințe tari. Acesta e încă unul din fructele fără gust și miros, de aceea thailandezii îl mănîncă cu zahăr sau chili (yah baby! chili! despre aceasta vorbim în următoarea postare), sau îl curăță de coajă și îmbibă cu sirop de zahăr. Arată destul de artificial avînd această culoare neon, dar totodată tentant.


Cocos

     Cu toții știm o mulțime de lucruri despre el, cum crește, cu ce se mănîncă, ce beneficii și întrebuințări are. Vă zic doar că mai în fiece zi, beam lapte de cocos din nuca sa proaspătă, după careîi mîncam miezul moale și atît de aromat, încît nici un ulei concentrat nu miroase astfel. Aceasta ne revigora și ne făcea să ne simțim cu adevărat într-o țară exotică.








Banana

Creșteau la ieșirea din numărul nostru de hotel
păcat că nu s-au copt pînă a pleca de acolo

     Uneori am impresia că bananele cresc la noi în grădini de avem atîtea pe rafturi, în magazine. De ce le-am mai băgat și pe acestea aici? Pentru că chiar și bananele sunt diferite acolo. Sunt mai mici de o șchioapă, au coaja foarte subțire, sunt super dulci și mega aromate! Cresc chiar și pe margina drumului, mare noroc au maimuțele de acolo))



Adrian hrănește elefanții cu banane.


Lamyai

    
     Adus de imigranții chinezi, este un ciorchine de boabe acoperite de o coajă subțire, dar destul de tare. După ce îndepărtezi coaja, iese la iveală un miez asemănător strugurelui, doar că este de culoare albă și este mai consistent. Ai grijă la sîmburi – fiecare bob are cîte un sîmbure mărisor. Este dulce și aromat.









Maracuja sau Passion fruit


     Acest fruct e ceea ce numesc eu сексуальная еда, și anume în rusă pentru că așa sună cel mai bine. Așa cum îl cunoaștem cu toții, nu am ce vă spune nou despre el, decît că am profitat maximal și nu am avut măcar un mic dejun din care să lipsească maracuja, am cumpărat cu kilogramele din tîrg și tot mîncam, e miraculos prin beneficiile sale, spun asta din experiență, nu din #google.




Bătaie de joc din passion fruit la cererea lui Adrian
 
    Mai sunt o mulțime de fructe despre care nu am scris aici- jackfruit, tamarin, lychee, salac, sapodilla etc etc etc... dar cred că e suficient, poate chiar prea mult. Cînd revăd pozele, nu pot să cred că am fost la un alt capăt de lume, am descoperit atîtea lucruri noi, atît de diferite, interesante, captivante, stresante pe alocuri, dar atît de ispititoare, cu siguranță îmi doresc să revin și să continui.
     Promit să vin cît mai curînd cu o nouă postare, despre mîncare de data aceasta, mîncare absolut diferită de cea cu care ne-am obișnuit noi și atît de HOOOT, la propriu! See you soon :*

marți, 13 ianuarie 2015

Vacanța la munte

Vin fiert
    
         Această postare va fi mai mult din imagini, prin care vreau să vă prezint partea gastronomică a vacanței noastre la munte, în Poiana Braşov. Am avut parte de cele mai tari senzații, mai ales că tot ce am văzut acolo a întrecut aşteptările mele. Mie nu îmi place frigul şi munții de o potrivă, însă avînd rețeta unei vacanțe perfecte( Andrushka+ Serjiu cel Viteaz+ Otilia cea Sărcinată+ mult vin fiert + cea mai bună slanină ever+ multă mîncare tradițională românească şi haiducească+ multă dispoziție bună), am rămas cu  dorința să mai revin vreodată acolo. Şi dacă e să vorbim de ale blogului, vă prezint cîteva feluri de mîncare ce trebuie neaparărat încercate dacă mergeți acolo unde am fost şi noi. De cele mai multe ori ne-am ospătat într-un local de la poalele munților cu numele de "Coliba Haiducilor"- un local tradițional românesc, în care se servesc bucate "haiduceşti", foarte bune pentru sezonul rece- gustări, ciorbe, fripturi, tocănițe, mici, cîrnați, carne din vînat etc. neapărat cu pîine proaspătă și caldă de casă.  Mai jos vedeți poze cu mîncăruri din acest local și multe altele pe care le-am mai vizitat.


 
 Pălincă de prune
Cea care a avut grijă să ne încălzească în seara de Crăciun

Gustare țărănească cu telemea în coajă de brad




Cîrnați de casă la grătar garnisit cu
pireu de cartofi și varză murată

Friptură de miel cu mămăligă,
brînză și smîntînă

  Păstrăv la grătar
















Șorici de porc

                                                        Ciorbă de burtă și de văcuță

     Ciorba noastră cea de toate zilele, fără de care nu a trecut vreun prînz sau vreo cină. Băieții au mîncat cu strictețe cel puțin cîte o ciorbă de burtă în zi, iar noi, fetele, cîte una de văcuță, de pui a la grec sau rădăuțeană. Eu nu îmi pot depăși papilele gustative și receptorii olfactivi și nu mă pot impune să gust ciorba de burtă, dar promit că o voi găti într-o bună zi și voi face o postare despre asta aici, pe blog.















Mix grătar


Frigărui și mici la grătar


Piept de curcan cu sparanghel și broccoli


Maaaaare bunătate- fasole(de fapt erau băbane) cu ciolan
Mîncare perfectă de iarnă, de munte și de Crăciun cu siguranță


Mix de murături
De toate am încercat, dar în mod deosebit m-au impresionat strugurii și prunele murate


Păpănași cu smîntînă și dulceață

Sărbătorim Crăciunul pe rit vechi



     Aceasta a fost o mică parte din pozele cu mîncăruri, despre care pot să spun doar că au fost bune toate și așa cum le zic eu- de iarnă, sățioase. Bine că nu trăiesc în regiune montană, altfel aș avea bătăi de cap cu greutatea. Despre vacanță, pot să remarc la sigur că am revenit cu ceva în plus pentru fiecare- energie, sănătate, impresii,emoții, descoperiri, idei, kilograme...  toate merită plăcerea trăită în această săptămînă. Și am un singur regret- că Adrian nu mi-a permis să încerc carnea de urs, a zis că nu mă lasă să-i mănînc neamurile...