Picnic Food Fest

Ne-am pornit la festival

   Încă din primele zile de promovare pe facebook, promitea a fi un festival interesant, cu mîncare delicioasă, care să arate demențial, care să fie deosebită de ceea ce putem mînca atunci cînd mergem la restaurant și care să te ducă cu gîndul la ulicioarele din orașele turistice europene, acolo unde cultura mîncărurilor de stradă este la un nivel cu cea din localurile bine cotate. Un mare rol au avut pozele care au relatat meniul participanților, mă bucur că organizatorii nu s-au lenevit să facă poze de calitate, cu stil și de bun gust, pe mine anume ele m-au determinat să merg la acest festival.
     Și nu ar fi acesta un blog de gătit, dacă nu voi relata impresiile vis a vis de  cum a avut loc evenimentul.
     Să încep de la aceea că am avut geniala idee să mergem acolo la ora cînd începe festivalul și nu mai tîrziu, pentru că altfel riscam să fiu  din pleiada celor rău nemulțumiți. Cînd am ajuns, am găsit cu ușurință loc de parcare în cîmp, așa cum trebuiau să o facă toți și să nu își lase mașinile pe marginea drumului și așa îngust. Era o coadă din vreo 30 persoane pînă a veni noi și din cîte am înțeles, acești oameni stăteau acolo de o oră, pentru că făceau parte din primul val de vizitatori. Au stat atîta timp pentru că era o singură intrare, doar doi bodyguarzi și tot acest canal servea drept ieșire. acesta e primul lucru la care ar trebui să se acorde atenție anul viitor

    Am făcut o tură pe tot teritoriul ca să vedem cu ce au venit  participanții și de la ce începem "sărbătoarea stomăcelelor". Am rămas plăcut surprinsă de vasta varietate și de faptul că pozele nu au mințit. Prima stație a fost la echipa restaurantului Chianti, de unde am încercat bruschette cu somon și pizza mea preferată- Quattro Formaggi, șampanie Ferrari, iar mai tîrziu și înghețata lor de casă- Nota 10 pentru toate! Ne-au placut la toți și ne-am simțit cu siguranță mai aproape de Italia. Nu mi-a placut doar să stau la rînd 40 min, poate și mai mult, dar chinul și plictiseala căldurilor au fost răcorite de climatizoarele ce suflau cu aburi reci, în preajma cărora era plăcut să stai.


  A doua stație a fost stand-ul Fermio, unde erau cele mai bune prepelițe afumate și încălzite la grătar, alături de polenta coaptă și salată de roșii mmm... tare mare gustoșenie! Cei care nu au reușit să treacă pe acolo, sau care au venit și nu au mai găsit prepelițe, pentru că s-au epuizat pe la prînz, trebuie neapărat să le încerce! Nu ați mîncat așa ceva în viața voastră!

     al doilea moment important care trebuie să atragă atenția organizatorilor- să calculeze cît mai exact posibil numărul potențialilor vizitatori, pentru ca participanții să poată calcula numărul de porții cu care să vină și să nu fie situații de acest gen cînd stai ore în șir la cozile interminabile și ajungi să nu ai ce mînca pentru că "Scuzați s-o terminat".

 

  

     A treia stație și ultima, cînd ne-am așezat pe iarbă să savurăm din bucatele alese, a fost la cei de la Gastrobar. Rîndul pentru a cumpăra porumb fiert și carne era impunător, am așteptat și acolo de-a binelea, dar adevărul e că mușchiul de vită la grătar era... très bon! Iar asta puteau să înțeleagă chiar și cei care l-au cerut well done cred că. Apoi am gustat cel mai bun hummus, feta hummus și muhammara- trei gustări pe care mi le-a recomandat cineva cît așteptam să fac comanda și îi mulțumesc, au fost delicioase împreună cu pita coaptă. De porumb nu mai zic, vedeți și voi cît de bine arată și credeți-mă că era la fel de bun.
    Tot la ei am găsit sticle de craft beer și spumant- tare bine asortate cu mîncarea pe care o aveau.

   În linii generale am rămas mulțumită de acest eveniment și asta se datorează faptului că era mîncare bună, care arăta fenomenal și avea gust desăvărșit. Îmi pare rău că nu am reușit să gust din crabii, burgherile negre, paella și peștele care mai erau acolo servite, dar sper că data viitoare o voi face.
     Mi-a plăcut lumea care era acolo, parcă mai selectă, mai cumsecade, probabil tot datorită participanților, întrucît  au venit oaspeții acestora, cei care merg des în acele localuri și care apreciază mîncare servită în ele. Majoritatea erau binedispuși, comunicau pentru că mai toți găseau pe cineva cunoscut, dar știu că mulți au rămas nemulțumiți, e ușor să explic și de ce - închipuiți-vă oamenii care au stat o oră și ceva ca să intre, au plătit 150 lei pentru biletul de intrare, cînd să treacă li s-a cerut să arunce sticla cu apă pe care o aveau la ei, pentru că sunt parteneri de la care trebuie să cumperi altă apă, au stat incă o bucată bună de vreme la cozile interminabile pentru a cumpăra ceva de mîncare, deoarece lumea vine flamîndă la stfel de evenimente- nemulțumirea crește în proporție geometrică, iar cînd au ajuns să cumpere ceea ce vor ei, li se spune că nu mai este. Adică cum credeți că vă simțiți cînd dai 150 lei pentru a intra ca să cumperi mîncare , dar nici nu mai ai ce cumpăra din ce vrei?! Nu chiar... așăi?
    Și despre locație - a fost aleasă perfect. Dacă nu era umbra care era, oamenii nu stăteau nici jumătate din cît au stat să aștepte și nu cumpărau atîta mîncare, cui îi e foame la +40C în soare de pește, burghere, pilaf și tot ce mai era acolo?! Dar, dar, dar... era prea multă lume în acel spațiu.
Așa că la anu', să le fie de învățătură organizatorilor!

     Iar din partea mea și a prietenilor cu care am venit- un Grand merci! A fost super delicios!